Știu, știu, am fost foarte inconsecvent în ultimele zile, dar mai bine puțin și bun (sper) decât mult și degeaba.
Astăzi a fost prima zi de facultate, efectivă. Am avut două cursuri.
Introducere în relații publice
Doamna Coman își începuse prelegerea (sau poate discuția cu noi, mai bine zis) și primele vorbe din rumoarea existentă în amfiteatru pe care am putut să le disting au fost: “Pare a dracului, nu?”
Nu, nu e a dracului. A avut foarte mare dreptate, în tot ce a spus.
În “Great expectations” era o replică ce mi-a plăcut: “I warned you not to fall in love with her. You chose not to listen…“. Spun asta pentru că și ea ne-a avertizat, cum probabil a făcut-o și cu generațiile anterioare. Unii dintre noi se vor angaja, vor veni la școală cu impresii de mari jurnaliști sau PR-iști, iar alții le vor urma exemplul. Cu toate că doamna profesoară ne-a sfătuit să nu ne angajăm, că pierdem unii dintre cei mai frumoși ani, mulți aleg să nu asculte. Îmi permit să o citez: “N-o să mai aveți timp să vă iubiți. Veți vedea, doar 5 minute sex, cel mult!“.
Introducere în teoria comunicării
Domnul Petcu. Cătălina l-a observat pe sală, când el stătea la ușă și noi fumam pe bancă: “Uite ce privire are…“. Eu i-am zis că poate e de treabă și privirea încruntată poate să fie doar o aparență. M-am înșelat.
Este foarte strict, ne-a impus nu știu câte reguli, pe care n-are rost să le enumăr (pentru că majoritatea nici nu le-am auzit). Am reținut câteva expresii cum ar fi: te omor, vă ucid, sunteți niște tăntălăi (zise cu dragoste, bineînțeles).
Nu știu din ce motiv nu s-a folosit sistemul de sonorizare. Eu, pentru că nu am prins loc decât în ultima bancă, logic să nu aud nimic, într-un ditamai amfiteatrul. Și aleg să nu mă plictisesc, găsindu-mi altceva de făcut, cum ar fi: uitatul pe pereți, vorbitul cu colega, zâmbetul tâmp expus în gol, zâmbete inocente rezultate din dialogul cu colega… toate astea sunt firești, dar nu și când stai exact pe colț, să te fixeze proful din priviri. Cred că mi-a zis ceva că sunt foarte vesel (sau ceva de genul), dar nu l-am auzt bine și l-am aprobat, doar 
Și în încheiere, un gând al unui coleg (sau al unei colege)
