O lume mică, mică de tot

Nu-mi vine să cred cât de mică e lumea asta.

Am să vă povestesc o întâmplare de-a fratelui meu, de acum doi ani, când a fost în SUA. Pe când se plimba el liniștit prin Boston, s-a întâlnit cu niște colegi de facultate, fără să știe unii de alții. Pur și simplu, s-au întânit la un ocean și alte mii de km de casă…

Acum, să vă povestesc ce-am pățit eu. Se întâmpla luni, 3 septembrie, când am avut examenul la FJSC. Stăteam pe peron în stația Eroilor, așteptam legătura spre Politehnica. Am văzut o fată care mi-a plăcut tare mult (frumușică, înaltă, picioare lungi, sâni fermi). Am intrat amândoi în metrou, o priveam destul de insistent, ea mă privea (știți, genul de jocuri cu ochii, din mijloacele de transport).

Eram în curtea Facultății de Electronică, stăteam la ultima țigară înainte de examen, când ea vine la mine să mă întrebe dacă Facultatea de Chimie e acolo. Eu i-am zis că e la Universitate, ea a plecat… și atât. După ce a plecat mă simțeam prost rău. Era ocazia perfectă să o abordez, pe care tocmai o ratasem.

Printr-o extrem de simplă coincidență, am găsit-o pe hi5. :D

Slavă hi5-ului :))

14 thoughts on “O lume mică, mică de tot

  1. ioana

    Frumusica, picioare luni, sani fermi… Articolul despre societatea depravata nu prea merge cu articolul asta.
    Si sa se mai mire cineva ca fetele nu stiu ce vor baietii de la ele…

  2. Vlady Post author

    ioana, nu știu ce ai înțeles tu exact din articolul despre societatea depravată. Dacă am scris acel articol, nu înseamnă că nu știu să apreciez frumusețea unei femei.

    Eu nu am criticat niciodată aspectul frumos al unei femei, ba mai mult, l-am apreciat tot timpul.

  3. ioana

    si mie mi s-a intimplat o chestie ciudata – sau mai multeee de -a lungu timpului – dar una ti-o zic..
    eram la munchen, la metrou, si cand ma uit, vad un tip tiganos, cu niste amici…nu mi-a venit sa cred, dar, nici pina in acest moment nu stiu daca era sau nu el, si anume, un tip care semana la perfectie cu un baiat din generala, cu care facusem 8 ani impreuna. baiatul de care imi amintea era un fel de tom saywer pentru ceilalti, nu mi-l l-as fi imaginat la munchen, asa degajat, asa de ..bine.. ei, nu am avut curajul sa ma duc sa il intreb: mai d…(nu ii dau numele acum) ce mai zici? , asa ca ramas cu misterul,ca el o fi,sau unul care ii seamana identic, la munchen…

  4. Vlady Post author

    @ing. Fănel :))

    Înțelege și tu… fata era venită din provincie, e mai greu prin București la început, mai ales dacă nu ai pe cineva care să te îndrume cât de cât :)

  5. Astrid

    super, numai ca facultatea de chimie are sali si pe panduri (stii tu, la 100 de metri de FJSC). asa ca i-ai facut un mare serviciu c-ai trimis-o pana la universitate.

Leave a Reply