Văd că au început să-mi placă posturile care au titlul un număr 
Ce-i cu 40? Păi… azi ar trebui să dau gata 40 de pahare, că așa fac bărbații :> Mi se alătură cineva?
40
Leave a reply
8
Un opt la fel ca toți opții. Sau ca toate opturile? 
Marketing, bătaie de cap inutilă, bani sparți de pomană, aglomerație etc. Ah, da… iubire, stimă, admirație.
Ce este și ce ar trebui să fie.
Așadar, să fiți iubite de 8. Și la mulți ani, tot de 8.
Lucrurile bune…
… pe care vreți să le faceți mai bune… vă roagă în numele tuturor lucrurilor bune care nu au nevoie să fie mai bune (pentru că probabil au atins deja apogeul) să nu mai încercați să le schimbați. Le veți face mai proaste, în mod sigur.
Dacă a sunat puțin ambiguu, este vorba despre dorința noastră arzătoare de a transforma ceva bun în ceva mai bun. Și o dăm în bară, elegant.
Sau, generalizând, de a face ceva care știi că nu va aduce niciun beneficiu. Ba mai mult, va strica. Când simți că-și bagă michiduță coada, las-o baltă!
O cântare, două cântări…
Vlad și Tudor au onoarea să vă prezinte Vinovații fără vină și Copiliță fără minte.
Poftiți, poftiți.
Avem ceva Fender la mine-n mână și ceva Hora la Tudor. Observați, Hora face toți banii. 
P.S. Weekend-ul trecut am cântat pentru prima dată în fața unei audiențe. 5 (cinci!!) persoane m-au ascultat cu sufletul la gură 
Comandantul
Aseară am fost în El Grande Comandante să petrecem cu ocazia zilei de ieri.
Și m-am învârtit eu pe-acolo până am zărit o fată înaripată (adică avea niște aripi albe pe spate). Pac, o abordez:
– Zi-mi și mie te rog de unde ți-ai cumpărat aripile astea…
– …
N-am înțeles nimic. După câteva minute mă duc din nou.
– Serios acum, de unde ți le-ai cumpărat?
– …
M-am lăsat păgubaș. Și am mai dansat eu pe-acolo, până am ajuns să fiu spate în spate cu cineva. Mă uit, observ că e fată… și continui. La un moment dat îmi spune Andrei “Întoarce-te acum!”. M-am întors, am început să dansez cu ea… nu-i ziceam nimic. Și serios că am rupt tăcerea, dar nu mai țin minte cu ce… la care ea îmi spune ceva în franceză. Eu îi dau ceva pe engleză, ea în franceză, eu în franceză, ea în engleză… ne-am înțeles de minune 
Ca să aflu că erau trei franțuzoaice (inclusiv fata cu aripi), care stau undeva în Alpi (nu mai rețin regiunea). Nu știu cât timp am petrecut cu ele, nici ce am mai vorbit, dar am ajuns să le intonez imnul Franței (prima strofă și refrenul) și să nu ne înțelegem aproape deloc. Fata cu aripi chiar zboară… cu parapanta.
Oricum, a fost un moment memorabil.
P.S. Nu știu de ce nu prea am chef de scris și articolul ăsta arată ca naiba.
Happy 1 martie!
Nou, bă
Mai nimic. O săptămână cu școală, cu câteva idei de articole notate. Poate și-o poză.
O ieșire într-un club fain (referindu-mă la atmosferă), câteva cântece, prieteni, iar cântece, iar chitară. Vin, bere, vodkă. Oameni.
I love you ’till the end?
Offtopic: Mie-mi place să le numesc pe fete bă (sau băi, în caz că relația nu e foarte apropiată). Dar bă e extraordinar. Nu cred să fiu vreun țăran obosit în felul ăsta, pentru că ăia ar spune fă Bă e foarte mișto prin nefirescul exprimat în adresarea către o fată.
– Ce faci, bă?
Cântă, bă, de ziua mea…
Da, ieri a fost ziua mea. Și mi-a depășit toate așteptările… niciodată nu am primit așa de multe felicitări ca acum. 41. Da, impresionantă cifră pentru mine, care eram obișnuit cu 10, cel mult 15.
Pentru cine nu și-a dat seama, articolul anterior (Pentru că merit) era dedicația mea, pentru mine, de ziua mea. Sună cam egoist, așa-i? Poate v-ați întreba dacă am primit ce îmi doream… nu, nu am primit. M-am trezit în patul meu, speriat de geamurile și ușa care se izbeau de toc din cauza vântului.
Totuși, am văzut fata frumoasă, cu ochii verzi și plânși când ne-am întâlnit și cu zâmbetul pe buze când ne-am despărțit.
Ziua ta e în funcție de cum îți calculezi vârsta. Trăim într-o lume în care contează anii, dar poate pentru mine sunt mai importante secundele…
You are 21 years old.
You are 252 months old.
You are 1,096 weeks old.
You are 7,671 days old.
You are 184,124 hours old.
You are 11,047,454 minutes old.
You are 662,847,294 seconds old.
Pentru că o secundă poate face diferența între viață și moarte, ceea ce un an nu va putea face niciodată…
Amânarea concertului cu o săptămână a dus la ceea ce nici nu visam: concert Vama de ziua mea. Mulțumesc atât Carinei pentru dubla invitație oferită, cât și Mirunei pentru vorbele bune pe care le-a pus pentru mine. Pentru că merit – cea mai drăguță chestie pe care am auzit-o (citit-o) vreodată
A fost o seară frumoasă. Exceptând plimbarea pe jos de la Piața Unirii la Becker Brau, distanță de 3 stații de autobuz, cu zăpadă rotundă care îți pocnea fața ca niște pietricele și cu vânt care trecea prin pantaloni. Sau prin ciorapi și fustă… Nu, a fost faină plimbarea. Mi-a plăcut. O seară frumoasă, deci.
Un concert foarte reușit, aproape perfect. “Cântă, bă!” ….. “Pe mă-ta, bă!”
Vama Veche, o piesă pe care nu au mai cântat-o de doi ani. S-a cunoscut. La fel cum probabil s-ar cunoaște și înlocuirea playlist-ului la fiecare concert…
Nu am chef azi – dacă știam ce va ieși, nu ezitam vreo clipă să înregistrez. A fost… incredibil. Primele două strofe au fost cântate integral de public, iar apoi Tudor a avut destul de puține intervenții.
V.S.T., pe care nu am înregistrat-o, dar pe care mi-am dorit-o la fel de mult. Pentru că era ziua mea și… știți voi…
Epilog, pe care mi-am dorit foarte mult s-o aud. Nu e cântată prea des, dar de fiecare dată când am vrut-o, am avut-o
Și pentru că nu era de-ajuns, mi-a cântat și tot clubul “La mulți ani”. Unii involuntar
[media id=172 width=500 height=395]
La fel și vouă. Mă înclin.
Pentru că merit
[media id=169 width=500 height=395]
Și cu ocazia asta ne vedem joi, la concert în Becker Brau (ora 21)
Cugetare despre iubire
Asta scriam pe 15.08.2008. Mare filosof ce eram
În caz că vă întrebați, e din singura filă de jurnal pe care am scris-o. Blogging-ul este mai atractiv, pare-se De aseară, acel jurnal a devenit caiet de cântece, care va fi purtat prin câte locuri mai mult sau mai puțin închipuite.
Slumdog Millionaire (2008)
L-am văzut aseară… și este puțin cam tare filmul ăsta
Povestea unui homeless din Mumbay, care ajunge la varianta indiană a “Do you want to be a millionaire?”. E cam prostuc, neumblat pe la școală, dar știe răspunsurile pentru 9 întrebări din întâmplări din viața lui. La ultima întrebare se termină emisiunea, urmând a fi reluată în seara următoare. Când iese din studio, poliția îl arestează, suspectându-l că trișează.
Și așa începe să povestească cum știa fiecare răspuns.
Acum, între noi fie vorba, printre ultimele întrebări au fost și vreo două jenante, gen “Cine-i pe bancnota de 100$” sau “Athos și Porthos erau doi muschetari. Cine era al treilea” (asta fiind chiar ultima întrebare). Eu cred că era Gogu. La ambele, zicÂ
Și trebuie să mai adaug că aseară m-am îndrăgostit. Indiencele frumoase sunt… extraordinare!! De asta am scris și articolul anterior
Senzația trăită este oarecum faină, dar în același timp e și nașpa, pentru că îți dai seama că niciodată nu ai s-ajungi s-o cunoști. Cel puțin nu fără câteva milioane de para, măcar Și să nu spuneți că vorbesc prostii, asta e fata, Freida Pinto:
Cum e cu dragostea?
E simplu.
Pentru că totul se rezumă la o senzație resimțită pe undeva în mijlocul pieptului. Este, probabil, singura dovadă autentică ce ne-ar putea îndemna să credem că există ceva mai presus de existența noastră fizică. Sufletul…
Da, care ne inundă pieptul și ajunge până în gât când simțim dragostea, emoțiile puternice. Dragostea e tot o emoție. Una puternică.
Și o simți de prima dată. Nu există “Nu pot să-i spun te iubesc așa repede”. Pentru că dacă atunci când o săruți prima dată e la fel ca atunci când exersai sărutul francez pe mână, e clar că nu e nimic. Pentru că dacă atunci când faceți dragoste prima dată e doar senzația că ai intrat la cald, e clar că nu e nimic. Pentru că dacă atunci când te uiți în ochii ei e la fel ca atunci când te uitai în ochii curvei de la salonul de masaj erotic, e clar că nu e nimic.
Pentru că iubirea nu trebuie să fie un instrument de marketing. Pentru că nu-ți trebuie o zi să-i spui te iubesc. Pentru că dacă o simți, nu ți-ar ajunge o viață să-i arăți.
– Ce faci?
– Uite, te iubesc. Tu?