Tag Archives: iubire

Ce-am învățat

Sau ce cred că am învătaț.

Da mă, tot despre gagici e vorba. Că mă gândeam de mai multă vreme la subiectul ăsta. Am să scriu câteva chestii, cu liniuță (sau cerculeț):

  • Nu vorbi prea mult cu ele, mergi pe principiile “mai răruț, că-i mai drăguț” și “vorba lungă, sărăcia omului”.
  • Insist: nu pierde vremea inutil pe pupici virtuali, webcam-uri și alte prostii.
  • Invit-o în oraș. Tu alegi locul, nu ea. O ceainărie, o cafenea… sunt multe localuri drăguțe în care pot fi impresionate.
  • Instist: neapărat să vă întâlniți față în față. Faceți un bine omenirii, să nu ajungem peste 50 de ani să facem cybersex :)
  • Fă-o să înțeleagă că îți place de ea și nu o vrei doar ca amică (nu că barbații ar tinde spre așa ceva, dar ele ți-o dau grav cu amiciția)
  • Spune-i că e frumoasă, când știi că pentru tine s-a pregătit :)
  • Ce am spus mai sus despre vorbit e valabil pe net. La întâlnire trebuie să vorbești, altfel riști să pari anti-social, fraier (sau ce mai pot crede ele).
  • Nu acapara discuția. Fă în așa fel încât să fie echilibrată. Nimeni nu vrea să plictisească cealaltă persoană, așa-i?
  • Alege subiecte neutre, care să nu ducă la situații contradictorii. Gen fotografie, excursii pe munte… poți să o întrebi ce-i place…
  • Fără politică, sport și alte treburi delicate.

Atât, că nu mai am idei. Astea mi-au trecut prin cap mai devreme.

Desigur, la mine nu se prea aplică, dar în general sunt ok.
Pentru că eu pot să-i spun din prima că-mi place de ea, ea să-mi zică că are prieten… dar apoi să mă invite în oraș și când vreau să avansez să-mi bage iar detaliul cu prietenul.
Pentru că eu pot să-i spun din prima că-mi place de ea, ea să nu aibă prieten… eu să o invit în oraș, să mă invite și ea pe mine și apoi să nu se întâmple nimic.
Pentru că eu pot atât de multe care nu se leagă…

Ah, din motive pe care nu le explic acum, am căutat pe Google ceva de genul “27 year old virgin” și am găsit chiar la primul link o groază de povestiri cu persoane de 27+ ani, virgine, și care își dădeau cu părerea despre problema lor (în cazul fericit în care o considerau problemă).
Viața-i scurtă, băăă. Nici nu știi cum îți cade în cap albastrul cerului (ca să citez Pasărea Colibri) :)

Și vă promit eu că așa e, că parcă nu trece o săptămână și vine iar 1 să plătesc chiria :|

Cugetare despre iubire

Asta scriam pe 15.08.2008. Mare filosof ce eram :))

În caz că vă întrebați, e din singura filă de jurnal pe care am scris-o. Blogging-ul este mai atractiv, pare-se :) De aseară, acel jurnal a devenit caiet de cântece, care va fi purtat prin câte locuri mai mult sau mai puțin închipuite.

Slumdog Millionaire (2008)

imdb

L-am văzut aseară… și este puțin cam tare filmul ăsta :)

Povestea unui homeless din Mumbay, care ajunge la varianta indiană a “Do you want to be a millionaire?”. E cam prostuc, neumblat pe la școală, dar știe răspunsurile pentru 9 întrebări din întâmplări din viața lui. La ultima întrebare se termină emisiunea, urmând a fi reluată în seara următoare. Când iese din studio, poliția îl arestează, suspectându-l că trișează.

Și așa începe să povestească cum știa fiecare răspuns.

Acum, între noi fie vorba, printre ultimele întrebări au fost și vreo două jenante, gen “Cine-i pe bancnota de 100$” sau “Athos și Porthos erau doi muschetari. Cine era al treilea” (asta fiind chiar ultima întrebare). Eu cred că era Gogu. La ambele, zic :))

Și trebuie să mai adaug că aseară m-am îndrăgostit. Indiencele frumoase sunt… extraordinare!! De asta am scris și articolul anterior :P
Senzația trăită este oarecum faină, dar în același timp e și nașpa, pentru că îți dai seama că niciodată nu ai s-ajungi s-o cunoști. Cel puțin nu fără câteva milioane de para, măcar :)) Și să nu spuneți că vorbesc prostii, asta e fata, Freida Pinto:

Cum e cu dragostea?

E simplu.

Pentru că totul se rezumă la o senzație resimțită pe undeva în mijlocul pieptului. Este, probabil, singura dovadă autentică ce ne-ar putea îndemna să credem că există ceva mai presus de existența noastră fizică. Sufletul…
Da, care ne inundă pieptul și ajunge până în gât când simțim dragostea, emoțiile puternice. Dragostea e tot o emoție. Una puternică.

Și o simți de prima dată. Nu există “Nu pot să-i spun te iubesc așa repede”. Pentru că dacă atunci când o săruți prima dată e la fel ca atunci când exersai sărutul francez pe mână, e clar că nu e nimic. Pentru că dacă atunci când faceți dragoste prima dată e doar senzația că ai intrat la cald, e clar că nu e nimic. Pentru că dacă atunci când te uiți în ochii ei e la fel ca atunci când te uitai în ochii curvei de la salonul de masaj erotic, e clar că nu e nimic.

Pentru că iubirea nu trebuie să fie un instrument de marketing. Pentru că nu-ți trebuie o zi să-i spui te iubesc. Pentru că dacă o simți, nu ți-ar ajunge o viață să-i arăți.

– Ce faci?
– Uite, te iubesc. Tu? :)

Poveste de iubire

Vreau să văd o poveste de iubire gen “din cărți”, în care ea, fată de oraș, cu fitze și toate cele adiacente, să se îndrăgostească de el, băiat simplu, fără haine glamorous și ochelari și alte prostii.

Ea, care o ardea numai prin Kristal și Bamboo, cu d-ăia în BeaMW-uri și Merțane, să meargă la el la țară cu Dacia și să nu o deranjeze buda din curte, doar pentru că-l iubește.

Nu știu de ce, dar îmi place ideea asta la nebunie: ea, extrem de frumoasă, uită de lumea ei și coboară într-a lui.

Da, știu, o să-mi spuneți că au mai fost povești de iubire între prințese și oameni de rând. Dar nu, eu vreau acuma, când gagicile pitzipoancele nu pot fără solar și unghii false și dulce și cabana, bucci sau geo armani.

Mi-ar plăcea un film românesc pe tema asta. :D

Gânduri nocturne

A fost o noapte lungă, cu ore în șir de privit în tavan, cu timp care trece greu, cu gânduri alergându-mi prin minte ca nebunele… Ele nu știu oare că eu sunt om și oamenii pot suferi din cauza lor?

Am visat cu ochii deschiși pentru că nu puteam să dorm, tot din cauza gândurilor. Am visat la plimbări nocturne împreună cu o EA, pe străduțe cochete din cine știe ce oraș cu aer boem; eram foarte obosiți, dar foarte fericiți că eram noi doi… (poate și vântul, uneori). Am văzut soarele răsărind printre forme de case și blocuri.

Mi-au trecut prin față multe fete care au desenat sau încă desenează chestii pe sufletul meu. Mai fă-mi o inimă, te rog.
“Am avut atâtea ocazii să o sărut și totuși n-am făcut-o niciodată. Ce fraier!”
“Nu am avut niciodată curajul să-i spun cât e de frumoasă (poate că știe deja, sigur i-au spus alții de multe ori) și cât de mult îmi place de ea. Ce laș!”

M-am gândit la trecerile de la iubire copilărească la iubire adolescentină, apoi la iubire de oameni mari.
Sigur îți amintești de fata de care îți plăcea la grădiniță, căreia îi zâmbeai ștrengărește, și cum abia așteptai să vină ziua ei să o poți pupa că ți-a dat bomboană. Da, și ce emoții aveai…
Sigur îți amintești de fata de care îți plăcea în clasa a doua, pe care ai prins-o timid de mână când ieșeați pe poarta școlii și pe care ai sărutat-o după mai multe astfel de plimbări. Da, și ce emoții aveai…
Sigur îți amintești de fata de care îți plăcea în clasa a șaptea, cu care te-ai sărutat pentru prima dată french-style. Da, și ce emoții aveai…
Sigur îți amintești de fata de care îți plăcea în clasa a zecea, cu care ieșeai seara la plimbare, cu care ai făcut pentru prima dată sex, când erați la un show la o cabană. Da, și ce emoții aveai…
Și va veni vremea când sigur ai să îți amintești de fata de care îți plăcea la facultate, cu care te-ai mutat împreună și căreia i-ai spus “DA” în fața ofițerului stării civile. Da, și ce emoții ai să ai…

Unde or să mai încapă atâtea emoții? Sau atâta iubire? Mai desenează-mi o inimă, te rog.

Te-am iubit, dar…

1 an. Atât a trecut de când nu te-am mai văzut. Mă mai uit, totuși, din când în când la o poză de-a ta, să-mi mai satisfac pofta de chipul tău atât de drag. Nici n-am mai vorbit de câteva luni, nu știu unde ești, ce mai faci…

Nu știu dacă ce simt e dragoste sau obsesie, nici nu știu dacă simt… În caz că simt, știu că sper să se transforme în indiferență, pentru că mi-ar fi mult mai ușor.

Mă enervează foarte tare gândul “ce-ar fi fost dacă…”, care se mai zbate încă prin unele colțuri. Într-un fel, e inevitabil. Aici vine partea distractivă: evitarea inevitabilului :D

Mi-e dor de noi doi, cei mai frumoși…

Închei subit, pentru că nu vreau să-ți mai răpesc din timpul prețios. Nu știu dacă ai observat picăturile de suflet ce mi s-au scurs printre aceste rânduri…

Te sărut, cu gustul amar lăsat de ultima țigară