1 an. Atât a trecut de când nu te-am mai văzut. Mă mai uit, totuși, din când în când la o poză de-a ta, să-mi mai satisfac pofta de chipul tău atât de drag. Nici n-am mai vorbit de câteva luni, nu știu unde ești, ce mai faci…
Nu știu dacă ce simt e dragoste sau obsesie, nici nu știu dacă simt… În caz că simt, știu că sper să se transforme în indiferență, pentru că mi-ar fi mult mai ușor.
Mă enervează foarte tare gândul “ce-ar fi fost dacă…”, care se mai zbate încă prin unele colțuri. Într-un fel, e inevitabil. Aici vine partea distractivă: evitarea inevitabilului 
Mi-e dor de noi doi, cei mai frumoși…
Închei subit, pentru că nu vreau să-ți mai răpesc din timpul prețios. Nu știu dacă ai observat picăturile de suflet ce mi s-au scurs printre aceste rânduri…
Te sărut, cu gustul amar lăsat de ultima țigară
foarte profund….
frumos…
Futere….
futere de frumos..
“echivalent” belire (simbolul nu l-am putut reproduce ca aparea complet aiurea)
Dragii mei Stefanel și qnx,
Voi aprecia comentariile voastre futere de inteligente (cu o densitate mare de cuvinte elevate pe frază) în momentul în care vă voi vedea pentru prima dată cu o gagică
vai cretz.. asta e atac la persoana… ntz ntz…
P.S.: nici eu nu te-am vazut vreodata cu o gagica..
Dacă voi ați decis să ironizați prin comentariu, am fost obligat să vă răspund în aceeași manieră.
Da, e drept, se poate să nu mă fi văzut. Dacă vrei îți pot trimite niște poze
Chiar te rog.
Promit. De îndată ce ajung acasă, că aici n-am nimic.
trist..
http://www.youtube.com/watch?v=hsV1P35NgKs