Psaico mă întreba dacă eu de asta învăț să cânt la chitară ![]()
Urmăriți un filmuleț foarte tare de la CollegeHumor:
[media id=192 width=640 height=384]
Psaico mă întreba dacă eu de asta învăț să cânt la chitară ![]()
Urmăriți un filmuleț foarte tare de la CollegeHumor:
[media id=192 width=640 height=384]
Acum câteva zile am luat decizia să mai evoluez puțin în studiul chitarei, așa că am început să repet acorduri barate.
Problema mea nu era ținerea lor corectă, ci poziționarea într-un timp suficient de scurt încât să nu-mi strice muzica
Uneori îmi iese mai bine, alteori mai rău… în înregistrările de mai jos e un nivel mediu, dacă ar fi să pun pe o scară a corectitudinii și vitezei (cred).
Oricum, ideea e să urmăresc progresul ![]()
Veți vedea câte un mostră din What’s up și Blowin’ the wind, în care folosesc Si minor (Bm), respectiv Fa minor diez (F#m).
Duminica trecută am fost la Snagov la o plantare de stejari organizată de asociația Mai mult verde.
Am ajuns la 8 dimineața în Piața Revoluției, de unde am plecat cu microbuzele către Snagov, pe la 8:30. Cred că au fost în jur de 100 de persoane din 200, câte știam eu că ar trebui să fie.
Nu sunt foarte multe de spus, doar că m-am simțit foarte bine și am să mai merg și cu alte ocazii.
Echipa din care am făcut parte, însumând 4 oameni, a plantat mai mult de o sută de puieți, ceea ce e o performanță remarcabilă.
Vă las cu pozele ![]()
În timp ce primeam indicații despre ce și cum avem de făcut
UPDATE! De la noii golani:
Membri ai grupului nostru au incercat noaptea trecuta sa treaca Prutul. Granita este inchisa.
Frati ai nostri au fost arestati noaptea trecuta. Nu stim nimic despre ei.
Drept urmare: facem un apel la toti romanii, din orice oras ar fi ei: IESITI IN STRADA. CAT MAI MULTI, CAT MAI DECISI. Trebuie sa ne aparam fratii cum putem.La Bucuresti, va fi iar ora 20.00 in Piata Universitatii. Restul oraselor sunt rugate sa se organizeze cat mai bine pentru a transmite urmatoarele cereri:
1. Presedintele Romaniei , Guvernul si Parlamentul Romaniei sa condamne, in cursul zilei de astazi, actele de diversiune si reprimare sangeroasa a manfestantilor anticomunisti din Republica Moldova.
2. Romania, ca stat membru al Uniunii Europene, sa solicite Parlamentului European si Comisiei Europene adoptarea unei pozitii ferme in vederea organizarii de alegeri cu adevarat libere, care sa conduca la decomunizarea Republicii Moldova.
Ascultați melodiile din playlist-ul de mai jos
Haideți să fim puțin serioși: Republica Moldova nu există decât ca o invenție a rușilor. La fel și limba moldovenească și cred că mai pot fi date și alte exemple.
Mie mi se pare remarcabil că după atâția ani de dominație rusească, ce a implicat strămutarea unui număr mare de ruși pe teritoriul Moldovei, folosirea frecventă a limbii ruse pe diferite canale de comunicare, inventarea limbii moldovenești sau orice alte măsuri luate în direcția anti-românismului, încă mai există oameni care se simt români și cred în spiritul naționalist român.
Ieri, basarabenii s-au trezit puțin și au luat atitudine față de nedreptățile pe care le trăiesc. Îi admir pentru asta, dar nu știu dacă finalul acțiunilor de la Chișinău vor avea un final fericit.
Eu, personal, îmi doresc UNIREA. Am afirmat asta în repetate rânduri… Totuși, nu cred că se va întâmpla asta (cel puțin nu acum).
– Europa nu are niciun interes în a susține această unire pentru că este împotriva intereselor Rusiei, de ale cărei resurse naturale depinde destul de mult;
– în Transnistria sunt mobilizate armate rusești, care ar putea oricând să intervină sângeros în suprimarea acțiunilor protestatare;
– alegerile “libere” de pe 5 aprilie sunt considerate corecte de către O.S.C.E. (și cine le-or mai supraveghea). Astfel, ei condamnă manifestările violente de ieri și îndeamnă la calm. Ce ușor e să închizi ochii și să te faci că plouă, nu? Ce-i interesează că oamenii ăia suferă de pe urma regimului comunist instaurat, de fapt, în mod ilegitim?
Ä‚știa nu dau doi bani pe oameni, decât în cazul în care urmăresc anumite interese (ceea ce nu e cazul, acum);
– în cazul unirii, România ar deveni o forță prea mare în Balcani, ceea ce nu s-a dorit niciodată;
Astea ar fi câteva chestii la care mă gândesc acum. Dar impedimente mai sunt. În plus, nu-i ușor de realizat o unire, pentru că implică o serie de schimbări majore la nivel administrativ, economic, de infrastructură ș.a.m.d. E foarte mult de muncă pentru a face din două state de drept unul singur.
Dar merită!
Sper să ajung să trăiesc să văd România Mare.
A fost organizat, ca de obicei, la sediul Facultății de Drept, între 3-5 aprilie.
Eu am fost sâmbătă, pe 4. În mare, nu mai e ce a fost. Nema distracție, nema oameni mulți și entuziaști.
Am înțeles că vineri ar fi fost ceva mai grozav la standul nostru. Așa o fi fost, dar când am mers eu era o plictiseală și o liniște totală (la FJSC, zic).
În rest, târgul ăsta începe să mă cam lase rece. Fiecare își aduce boxe tot mai mari și setează volumul tot mai tare. În curând va ajunge un tărăboi de nu va mai merge nici naiba.
Oameni buni, trăim în niște vremuri în care ne remarcăm prin inteligență nu prin zgomote cât mai puternice.
Nu știu dacă voi mai merge la anul. Mi-au plăcut din nou cei de la fizică și cred că au fost cei mai atractivi de pe-acolo. Studenți de treabă și dornici să explice toate șmecheriile pe care le aveau pe-acolo, plus două chitare la care se mai cânta din când în când… Atmosferă faină, demnă de apreciat.
Au avut becul de anul trecut:
Este un bec obișnuit, alimentat la 7000 V (parcă așa). Aș da mai multe detalii, dar nu cred că mai țin minte prea bine și nu vreau să spun prostii.
Au avut și unul fabricat industrial, pe același principiu, dar cu un gaz diferit înăuntru care dădea efectul acela roșu.
Încă ceva foarte fain, un laser care trece prin apă și se refractă lumina exact pe cursul apei. Cică ăsta e și principiul fibrei optice.
Ale Cristinei, desigur. (evenimentul a fost anunțat aici)
Mă așteptam să fie frumos, dar așteptările mi-au fost întrecute. Cred că înregistrările spun totul. Îmi pare rău că n-am avut prea multă memorie…
Pentru cine vrea mai multe detalii (adică multe de tot), poate să citească pe sareaînbucate.
Vedeți că sunt 3 filmulețe!!
Urmează, în premieră, o melodie compusă de mine. *urale din public*
[media id=184 width=500 height=395]
Versurile sunt ale Andreiului și pot fi găsite exact aici, împreună cu alte poezii și muzici și gânduri…
S-a întâmplat ca eu să citesc poezia “20 de ani de noi” și să-mi sune a muzică. Și fredonam pe-acolo versurile, am luat chitara și am băgat câteva acorduri et voilà ! După câteva repetiții și mici retușuri, a ieșit ceea ce puteți (sau ați putut) asculta mai sus.
Andrei spune că varianta mea sună happy și poezia nu e chiar așa. Dar mie nu mi s-a părut chiar tristă… ![]()
Dacă interesează pe cineva, acordurile sunt:
Strofă: | Refren: | |||||
| G | |||||
| C | |||||
|
| |||||
| ||||||
|
Știu, știu… a trecut foarte mult timp. Și de la excursie, și de când am scris prima dată despre ea.
Așa… după cum spuneam, am plecat la Iași. Pe drum m-am tot gândit la viața asta care se ocupă de niște coincidențe de neimaginat
Deh, “bucuroși le-om duce toate”, fără alte comentarii.
Pentru că a trecut foarte mult timp, nu mai țin minte exact firul evenimentelor. Totuși, am să încerc să povestesc ce-mi aduc aminte.
Iulia era prin oraș cu fostul ei prieten și cu ceva prieteni de-ai lui. La un moment dat mă sună și îmi zice să ne întâlnim, că ăia s-au dus să mănânce și ei îi vine rău de la mirosul de mâncare, plus răul fizic pe care i-l provoacă prezența fostului.
Eu m-am simțit cumva în plus, “având acces” la ea doar într-o pauză, cum ar veni.
Ne-am întâlnit în parcarea stadionului Poli Iași, undeva pe Copou. Am stat puțin de vorbă, apoi mi-a zis că vrea să se întâlnească și cu o prietenă. Am plecat după prietena ei s-o luăm de acasă, apoi ne-am întors în parcare. Și am stat toți trei în mașina mea, am ascultat muzică faină și am discutat câte chestii pe care nu le rețin.
Trecuseră deja vreo trei ore, ea nu mai primise nicio veste de la prietenii care mâncau de zor… Oricum, ea a zis că trebuie să plece.
Întâmplător sau nu, exact după ce a deschis ușa de la mașină și nici nu coborâse bine, începe Rod Stewart să-i zică “I would have given you all of my heart…“. Ea se uită la mine, îmi zâmbește și mă întreabă “Ai făcut intenționat, așa-i?“. Eu m-am uitat la ea prelung și i-am zis “Pa, Iulia.” Nu va ști niciodată dacă a fost o simplă întâmplare sau ceva premeditat de mine. În fond, ce mai contează? ![]()
[media id=183 width=500 height=395]
Am așteptat-o să plece și mi-a trimis o bezea când a trecut prin dreptul meu. Eu i-am zâmbit și am mers în spatele ei până drumurile noastre s-au despărțit.
Apoi am mers cu niște prieteni pe Bucium, să vedem Iașiul noaptea. Am făcut o singură poză (nereușită) și s-a descărcat aparatul. Dar mă voi întoarce, cu bateriile pline ![]()
Fiți bineveniți la Hanul cu Tei, joi, 2 aprilie, începând cu orele 20.30, la vernisajul expoziției de fotografie “Frânturi”, semnate Cristina Andrieș.
“Frânturi” și-a ales singură numele, fiindcă propune o incursiune în microcosmosurile pe care le ignorăm zi de zi, un discurs binemeritat al detaliului în fața unor oameni prea grăbiți să privească în jur. Alături de imagini menite să vă scoată din cotidian, veți avea parte și de un concert unde voi cânta alături de câțiva invitați surpriză, culeși și aleși pe sprânceană din grădina folkului autohton.
Într-o notă uneori jucăușă, alteori gravă, am încercat să adaug un strop de creativitate unor obiecte pe lângă care trecem zilnic nepăsători și care au mai multe semnificații decât avem timp să le atribuim.
Așadar, vom admira pozele și vom asculta muzică bună în cadrul unui concert live cu invitați surpriză (și vă garantez că va fi fain).
Prețul de intrare va fi de 5 lei.
Citiți mai multe pe blogul Cristinei!
P.S. Cristina face succesuri. Eu mă bucur pentru ea și îi urez mult succes în continuare.
Asta sunt eu, un ignorant. Altfel nu-mi explic ce s-a întâmplat astăzi.
A venit Ștefan în vizită și a intrat pe balcon (nu știu exact din ce motiv) și mi-a zis… “Mă, da’ florile astea le mai uzi vreodată, că aici la tine în balcon e ca-n deșert!”.
Eu, destul de confuz… “Care flori?!”
Astăzi am văzut pentru prima dată în 5 luni de zile că am flori. Și chiar acum vreo săptămână mă gândeam “În casa asta nu este nicio floare. Poate ar trebui să-mi cumpăr una să am grijă de ea, să capăt puțină responsabilitate.”
Și nu e ca și cum n-aș fi fost niciodată pe balcon. Acolo întind rufele, care ajung să stea destul de aproape de flori. Dar nu le-am văzut niciodată. Extrem de surprinzător, doar una era moartă. Una se ține chiar bine, iar celelalte o duc cam rău, dar trăiesc. Nu pot să-mi explic cum au supraviețuit atâta timp fără apă.
De azi înainte am să le ud, pentru că sunt un exemplu al supraviețuirii în condiții foarte proaste. Singura problemă e că nu prea știu cum să le fac… să nu le înec. ![]()
Pentru toți vizitatorii spammeri, care comentează folosind câte site-uri pe care vor să și le promoveze pe cuvinte-cheie (gen magazin anvelope, sticlărie, sex shop ș.a.):
Până acum vă tot ștergeam link-urile, dar de azi inainte am să dau direct “Spam”.
Vă mulțumesc pentru înțelegere.