Îi mulțumesc Casandrei pentru că a împărtășit această melodie cu mine. Și pentru că mi-a plăcut, o pun și pe blog să se bucure și alții de ea (eventual).
[media id=195 width=500 height=395]
Supa – Plec la mare
1 Reply
Am găsit-o!
Pentru că articolul în care povesteam despre întâlnirea cu fata brunetă a stârnit un mare interes din partea publicului larg, consider că și continuarea merită menționată.
Aveam atunci la status “Cine e fata cu care m-am întâlnit ieri?” și a fost accesat de 50 de ori în primele 30 de minute de la publicare. Acum înțeleg perfect de ce au așa mare succes publicațiile de scandal: toată lumea vrea o parte din viața privată a altcuiva. Să vă zic, deci, curioșilor 
Fata… am văzut-o azi la facultate. Nu mi-a mai zâmbit ca atunci, și nici nu mi s-a mai părut frumoasă. E ok așa, dar atât Ah, și pentru că era acolo cu o hurtă de colegi… nu i-am mai cerut nici scuze pentru comportamentul meu de pe 7 mai.
Bănuiesc că e anul I, dar nu-mi aduc aminte în ce circumstanțe am cunoscut-o.
Drăguțe poveștile mele cu happy-end, nu?
Observație la metrou
Stația Izvor, ușile deschise. Trenul staționează 3 minute.
Cu toate astea, oamenii se țin în continuare de mânere și de bare, ca și cum trenul ar fi în mișcare și echilibrul le-ar putea fi afectat.
Să fie asta din cauza conceptului de metrou?
9 mai
1877 – Ziua proclamării Independeței de Stat a României
1945 – Capitularea Germaniei – sfârșitul celui de-al doilea război mondial
1950 – Robert Schuman, ministrul de externe al Franței propune formarea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (care a fost punctul de plecare către Uniunea Europeană de astăzi)
1990 – În Piața Universității, 68 oameni au făcut greva foamei pentru susținerea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara
Eu am o versiune faină a imnului Europei, pe care am pus-o și pe Trilulilu acum vreo 2 ani și de atunci mi-au cerut-o o groază de oameni. Am să o împărtășesc și aici, pe blog.
[media id=194 width=400 height=20]
Interviu în Stud-Life
Am apărut în numărul 2 al revistei Stud-Life, din luna aprilie.
Disclaimer: Ce-i pe prima pagină n-am zis eu, sunt vorbe de-ale mele din două contexte diferite care au fost alăturate pentru senzațional (bănuiesc).
(click pentru mărire; scuze de zonele blurry, sunt din cauza diafragmei mari cu care a trebuit să fac poza în condițiile proaste de iluminat)
De prin Dristor
Ieri când mergeam la facultate mi s-au intersectat drumurile cu o domnișoară foarte drăguță pe care, din păcate, nu am putut să mi-o amintesc.
Ea, cum m-a văzut, mi-a afișat un zâmbet larg, iar eu mă uitam la ea ca prostul. După ce a trecut de mine cu câțiva pași, s-a întors și mi-a spus “Ceauuu”. M-am întors și eu și i-am spus ceva de genul “Ah, saluut”. Am plecat fără să mai întorc capul…
Fata avea o figură cunoscută, dar n-am nicio idee de unde. Era înaltă, avea părul lung și negru și buze faine.
Îmi pare rău că nu am întrebat-o cine e. Îmi pare rău și că m-am comportat așa ca un fraier.
Încă o chitară
Acum vreo lună a sosit în România, dar eu am pus mâna pe ea abia când am ajuns acasă, în vacanța de Paști.
Îmi pare rău că n-am prezentat-o până acum, dar poate că niciodată nu e prea târziu
Chitara este Fender Squier Affinity, lucrată foarte frumos și de culoare sun-burst. Am denumit-o Tanța 
Am și un amplificator frumușel la ea, de 34W, marca Roland.
Și bonus, un mic demo. După ce am fost întrerupt de vreo 5 ori din înregistrat, a ieșit ce a ieșit… sper că rezonabil, măcar.
Înflorit-a ruguțu
[media id=193 width=500 height=395]
Olimpiadele Comunicării 2009 – ziua 2 a conferințelor
Motto: Când aud expresii de genul “un lesson”, îmi vine să mă dau cu capul de pereți!! Mai scutiți-mă, băi comunicatorilor!
– Laborator de disecție – PR comercial vs. comunicare politică
A prezentat don’șoara Hortensia Năstase foarte frumos campania aceea Rexona cu porcușorul care le miroase gagicelor la subraț, pornind de la ideea că româncele o fac de 5 ori mai rar decât englezoaicele. “Transpirația strică reputația”, probabil vă amintiți.
A povestit că în comunicatul de presă privind lansarea deodorantului au manipulat ziariștii spunându-le că lansează un nou tip de parfum care nu poate fi acoperit și își modelează mirosul după pielea fiecăruia. Așa că s-au strâns foarte mulți să vadă minunea: transpirația.
Andrei Stoiciu a analizat campania electorală a lui Obama și a concluzionat că asta se poate face oriunde, dar trebuie foarte multă muncă.
– Povești din campanie – ce-am învățat din primul vot uninominal?
A fost faină discuția cu politicienii. Cred că am avut câte ceva de învățat și au reînnăscut în mine sentimente de simpatie politică. Vom vedea ce va fi, poate voi povesti altă dată despre trecutul meu politic
Un moment cheie a fost la început, când Bogdan Olteanu a aruncat pe jos foaia cu numele lui Victor Ponta, la auzul veștii că nu mai poate să ajungă. La câteva minute după acest gest, a părăsit și el conferința și nu a mai revenit. Mă gândeam la un moment dat să mă ridic și să arunc și eu pe jos foaia cu numele lui… cred că ar fi fost extra fun 
Bogdan Ciucă (PC), Ludovic Orban (PNL), Adriana Săftoiu (PNL), Victor Ciutacu și Roberta Anastase (PDL)
– Drumuri de carieră într-o agenție de comunicare
Aici mai toți invitații au prezentat cam aceleași chestii, cu puține particularități. Pentru cei interesați de o carieră în așa ceva, cred că le-a prins bine. Poate și mie
Continue reading
Olimpiadele Comunicării 2009 – ziua 1 a conferințelor
Astăzi am participat la cele trei conferințe din cadrul primei zi:
– Laborator de disecție: advertising comercial vs. advertising social
– Managerii despre CSR: ce mai înseamnă responsabilitatea într-o perioadă de criză?
– Cele mai eficiente metode de a comunica prin new media
Nu mi-am notat nimic, așa că nu prea am de povestit nimic A fost puțin plictisitor pe alocuri, dar interesant per total. Cred că în zilele următoare vor apărea pe site prezentările de la toate conferințele.
Știu, cam neinteresant. Dar nu-mi fac probleme, pentru că cei interesați nu așteaptă să citească pe bloguri despre ce s-a întâmplat, ci merg chiar ei să ia parte la discuție
Ne-am cutremurat, deci…
După cum bine știți, aseară ne-am zdruncinat puțin. Iată ce spune Institutul Național pentru Fizica Pământului:
In ziua de 25 aprilie 2009 ora 20:18:48 (ora Romaniei) s-a produs un cutremur de magnitudine 5.1 (pe scara Richter) la adancimea de 100 km in zona Vrancea. Cutremurul a fost simtit cu intensitatea V in zona epicentrala si cu intensitatea III-IV in zona orasului Bucuresti. Cutremurul a fost resimtit de asemenea pe o arie intinsa inspre nord est (Iași, Chișinău) si sud vest (Pitești, Craiova si chiar in Bulgaria).
Pentru distributia frecventa de aparitie – magnitudine tipica zonei seismice vrancene, seismele de magnitudine de peste 5 au o perioada medie de repetare de 2 – 3 ani. In ultimii 10 ani au fost generate urmatoarele cutremure cu magnitudine mai mari de 5:
1999/04/28 08:47 h = 151 km, M = 5.3
2000/04/06 00:10 h = 143 km, M = 5.0
2004/10/27 21:47 h =Â 99 km, M = 6.0
2005/05/14 01:53 h = 148 km, M = 5.1
In general socurile vrancene de adancime intermediara au replici semnificativ mai putine comparativ cu socurile din crusta si de marime semnificativ mai mica fata de marimea socului principal. De aceea, pentru evenimentul din 25 aprilie probabilitatea producerii unor replici care sa fie simtite este extrem de mica.
Eu stăteam pe scaunul de la calculator… și când am auzit vuietul acela specific cutremurelor și am simțit cum se mișcă blocul, m-am căcat pe mine de frică, mi s-a uscat instantaneu gura și mă gândeam cum să ajung mai repede sub tocul ușii de la intrare. De data asta am avut noroc, pentru că abia ce am reușit să mă ridic de pe scaun și s-a și terminat. Cred că intensitatea maximă pe care am resimțit-o a durat între 1-2 secunde.
Primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă adăpostesc sub tocul ușii de la intrare. Am văzut că nu se mai întâmplă nimic, m-am întors în cameră și am pus chitarele în huse și le-am ferit de obiecte care ar fi putut să cadă pe ele. Apoi a trebuit să plec la gară și am luat-o și pe Hope cu mine
De ce sunt îngroșate cele două cutremure din lista de mai sus? Pentru că sunt primele două din viața mea…
În 2004 s-a întâmplat exact după petrecerea de Haloween, iar eu stăteam cu un coleg de liceu cu fundul pe un gard și împărtășeam impresii despre jocuri de strategie. S-a auzit un vuiet sinistru, a început să se miște gardul, am crezut că bate vântul… apoi am auzit vase care se spărgeau prin casele oamenilor (care stăteau în blocuri cu 4 etaje) și ne-am speriat amândoi și am fugit în mijlocul drumului. Cred că mama l-a simțit tare de tot la etajul 6, eu am avut noroc că eram pe-afară.
Oricum, cutremurul a fost nașpa. A durat și destul de mult timp (cred că vreo 10 secunde) și a fost foarte puternic: 6 grade înseamnă muuult.
În 2005 stăteam tot la calculator, și aveam un birou șubred de tot… care a început să se miște dintr-o parte în alta. Atunci primul instinct a fost să țin monitorul CRT de 19″ de atunci să nu cadă Oricum, a fost destul de slăbuț, că s-a terminat repede.
Din experiența mea de până acum la capitolul cutremure, trag concluzia că sunt cu atât mai devastatoare cu cât țin mai mult. Cum ar veni unul de 6 grade dar foarte scurt ar fi mai lejer decât unul 5 grade mai lung Dar e doar o părere personală, nu știu dacă e adevărat.
– Va urma –
(fără)
E bine acasă. Nu prea am timp să stau la calculator, drept urmare nu scriu nici pe blog.
Vă doresc un rest de vacanță plăcută!