Poșta Română

A.S. Nici nu știi ce pierzi dacă nu te vezi clipul…

Vom duce mereu la destinație săruturile, speranțele și poveștile tale… pentru că atunci când scrii, arăți că îți pasă.

Superbă reclama. O idee foarte bună, transpusă pe peliculă la fel de bine, pe un fundal muzical plăcut. O realizare de excepție, care m-a emoționat…

Nu pot să mă satur de ea… Și, văzând acest spot, mi-am dat seama că niciodată nu am trimis vreo scrisoare care să ajungă la destinatar prin poștă. Doar vederi, ce mai trimiteam, când mergeam la mare…

Vreau să scriu o scrisoare :)

via George Hari

Cel mai mișto cadou

Cel mai mișto cadou pe care l-am primit a fost aparatul foto (așa am înțeles de la tata, că a fost cadou). Dealtfel, nici n-am mai primit altceva :)

Cel mai mișto cadou pe care mi l-aș dori ar fi o blondă brunetă criminală, însoțită de câteva sticle de Cabernet și un CD cu muzică.

Și să vină cu mirosul ei și să plece cu mirosul meu…

Dau mai departe leapșa la: ciupercutza, psaico, Casco^MAN, Constantin, Denisa

Post pentru concursul UPC

Blog & Roll (karaoke by me)

Aseară am fost la Blog & Roll, eveniment organizat de Costin împreună cu Sorin Tudor. Am întâlnit o ciupercutză, apoi i-am invitat și pe Cristea împreună cu Alinutze să ni se alăture, la masă. :)

A venit foarte multă lume, ceea ce m-a bucurat. Și, în cea mai mare parte, necunoscută atât fizic, cât și pe net.

Mi-a părut bine să le reîntâlnesc pe Alexandra și Cristina. L-am văzut și pe Florin pe acolo, dar nu știu din ce motiv nu a cântat… Acum vă las să auziți cum am cântat eu:

Mulțumesc celor care m-au aplaudat și gagicilor care m-au susținut!

A fost nasol că era dat negativul foarte tare, înregistrarea se aude prost și din cauza zgomotului de fond… iar eu eram mai bine pregătit pe varianta Elvis… :) Oricum, sper că nu v-am supărat auzul!

1 Decembrie – O, brad frumos!!

Astăzi a fost inaugurarea celui mai înalt brad din Europa!!

În primul rând, mult prea foarte fain brăduțul. Chiar m-a impresionat! În al doilea rând, mult prea foarte multă lume, pentru gusturile mele finuțe. Se călcau în picioare. Nici nu vreau să-mi imaginez cum a fost la metrou când au plecat toți… (eu am mai zăbovit pe la un restaurant, la o pizza :) )

Două poze cu bradul:

brad 1

brad 2

Și un film cu focul de articii, la sfârșit, pe care nu trebuie să-l ratați. Mie mi se face pielea găină și acum… A fost cel mai impresionant spectacol, din câte am văzut eu până acum…

Referendum și Europarlamentare

Campania electorală, ca eveniment în sine, îmi displace total. De ce? Pentru că partidele politice cheltuie inutil extrem de mulți bani… bani cu care ar putea fi ajutați oameni care nu au unde sta, nu au ce mânca, etc…

Un alt motiv ar fi acela că văd prea puține idei care să-mi placă. Nu știu pe cine naiba angajează ăștia pentru publicitate, dar mesajele electorale îmi par destul de penibile. Nimic inteligent, să-mi sară în ochi. (*oricum, cu Leo Burnett m-am lămurit…).

Mergeți mâine să votați listele pentru europarlamentare și răspundeți cu DA sau NU la întrebarea “Sunteți de acord ca, începând cu primele alegeri care vor fi organizate pentru Parlamentul României, toți deputații și senatorii să fie aleși în circumscripții uninominale, pe baza unui scrutin majoritar în două tururi?“.

Vă propun un material de pe noul album Paraziții – Slalom printre cretini, împreună cu Mircea Badea, excelent pentru votul de mâine!

MERGEȚI LA VOT!

Jurnal de clasa a șasea

De obicei uit tot ce e important, dar țin minte foarte bine orice este neinteresant (cum ar fi prima manea pe care am auzit-o: Of, ooff… mor toți țiganii).

Oricum, n-am să uit niciodată o replică: “Ce voce de burlan scârțâit ai!“. Așa i-am spus în timp ce cânta Andre – Iluzii. Ea era clasa a patra, frumușică-foc, eu clasa a șasea, tăntălău… eram pe autocar, și gândindu-mă că pe toată durata excursiei nu am avut curajul să-i zic nimic, ar cam fi fost cazul să o abordez. Și i-am dat replica de mai sus!

Bineînțeles că nu mi-a reușit nimic atunci. :|

(derulăm pe repede-înainte până trec 7 ani)

Am început să vorbesc cu ea (nu mai stătea în România). Ne-am amintim momentul distractiv petrecut în urmă cu 7 ani, iar ea mi-a mărturisit că și ei îi plăcea de mine :x

A venit acasă, în vacanța de vară. Am avut-o, după 7 ani de zile. Dar nu știu din ce motiv nu o vedeam ca pe prietena mea, așa că s-a terminat repede, să nu ajung să rănesc una din primele mele iubiri :)

Fără fire…

Ce, credeați că le-ați văzut pe toate? Eu mă întreb ce naiba făcea nenea ăsta cu laptopul, în metrou:

Cu laptopul in metrou

Vă cer scuze pentru calitatea proastă a imaginii, a fost făcută cu telefonul și îmi tremura mâna din cauza poziției nașpa în care stăteam :)

Băieți, fix fete!

Fetele au fixuri. Și băieții au, dar fetele au un fix foarte… special, și anume reținerea datelor importante din relație: când ai cunoscut-o, când ai ieșit cu ea în oraș pentru prima dată, când ai pupat-o prima dată…

Ca-n reclama de la BCR: “Dacă te-aș întreba când e semifinala de ping-pong amatori pe localitate, ai răspunde fără să eziți. Dar când vine vorba de ziua noastră… o zi pe an! E așa greu să reții?” (textul reprodus din minte :P )

Au și ele dreptate, nu sunt chiar paranoice.

Oricum, cel mai bine e să o întâlnești pe 1 și să te miști al naibii de repede :D

Raiul pe pământ

5 fix. Mă iubește! Cobor din tren, sunt asaltat direct: “Taxi doriți?”
Nu, știam de dinainte că nu doresc. Abia așteptam să miros iarna, să simt zăpada sub picioare, să aud scârțâitul pașilor…

Am pornit agale la drum, căci voiam să dureze cât mai mult. Să aud liniștea dimprejurul meu, să îmi aduc aminte cum mergeam prin zăpadă către școală, când eram mic, să studiez foarte atent orașul care oricum a rămas la fel… Am făcut un bulgăre și l-am aruncat în apă. Am atins zăpada, pentru prima dată anul acesta.

Străzile pustii, iar eu pustiind pe ele. Eram fericit!

6 fix. Mă iubește…