A.S. Aștept ziua în care primul polițist va lua amendă, în timp ce conduce mașina de poliție și nu este în misiune.

Adicătelea, să vă povestesc. Că tot mă plângeam eu că mă plictisesc și că viața mea e cam monotonă, uite că vine și acțiunea

Să începem cu aseară, când mă îndreptam spre reședința mea provizorie de pe Bd. Ficusului. Am oprit într-o parcare, să cumpăr ceva de la magazin. Văd un loc în stânga unei mașini, opresc și dau pe avarie. Când să cobor, surpriză: ditamai canalul, neacoperit, nesemnalizat.

Am avut un noroc imens. Când am intrat, am ratat gaura la milimetru cu roata din stânga-față, și m-am oprit pe muchie cu roata din stânga-spate. Când am scos-o de acolo, am rugat un trecător să mă ghideze… mi-era extrem de frică să nu cumva s-o scap în groapă.

În altă ordine de idei, să-i ia naiba pe toți proștii care fură guri de canal, care nu le pun deloc sau care nu le semnalizează.

Și să continuăm cu azi dimineață. A trebuit să transport pe cineva de la gară la aeroport. Aeroportul este foarte aproape de reședința mea provizorie de care vă spuneam, la vreo 5 minute de mers cu mașina.

Relatarea evenimentelor:

Mă deplasam pe Bd. Aerogării cu o viteză constantă de 50km/h, când un autoturism de culoare roșie, care era parcat, mi-a tăiat calea. Am luat decizia instantanee de a-l depăși folosind banda din stânga, pentru ca mai apoi să revin pe banda dreaptă a drumului. În momentul în care am terminat depășirea, mă aflam la o distanță de aproximativ 5 metri de intersecția cu Bd. Ficusului, pe care urma să efectuez manevra la dreapta. Aveam în jur de 40km/h atunci, când am observat și schimbarea culorii semaforului din verde în galben. Am constatat că o frână bruscă s-ar putea solda cu un accident (adică cel din spate să intre în mine), așa că am ales să reduc viteza și să fac manevra la dreapta. Menționez că semaforul încă arăta culoarea galbenă.

Nu știu unde era poliția, dar în cazul în care era în sensul opus virajului meu, i-ar fi fost imposibil să vadă semaforul meu. Singura dovadă a polițistului era că celelalte mașini au oprit, explicându-mi că ele nu opreau la verde. Eu nici n-am zis că era verde când am trecut…

Mă rog, am fost extrem de prost prin faptul că am semnat procesul verbal. La ora aia, dimineață, nu era nici țipenie de om pe-acolo. Dar ce să-i faci, e prima dată când m-am confruntat cu așa ceva. Până acum, de când am carnetul, n-am luat nicio amendă, nici măcar avertisment.

Sper ca nenea ăla cu ochii albaștri să aibă noroc numai de oameni așa ca el de “drăguți” și să i se facă dreptate așa cum mi-a făcut și el mie.

—-

Bun, și acum că am terminat de povestit toate isprăvile, să-mi mai vărs puțin năduful pe Poliția Română, pe care o respectam, cât de cât, până astăzi. Mă enervează că din toți boii ăștia de șoferi din București, care încalcă legea nasol și frecvent, m-au găsit tocmai pe mine, care nici n-am făcut nimic. Ä‚ia nu pățesc niciodată nimic, că doar e jmekeri.

Au atâtea alte chestii de făcut, în loc să stea la geană să-și întocmească rația de amenzi… mi-ar trebui multă răbdare și timp să scriu despre toate probleme întâlnite de mine.

Vreau să fac contestație, deși nu cred că șansele mele de câștig sunt foarte mari. Dar mai amân evenimentul, că am nevoie de carnet. Am să mă duc să inspectez zona, să văd dacă există ceva camere de supraveghere prin zonă, eventual care să prindă semaforul și banda 1.

Gata, că m-am săturat. Vă pup și să știți că-s bine. Am dat toate detaliile aici, să nu povestesc de 100 de ori acealeași chestii