Tag Archives: Costinesti

Costinești :(

În afară de Vama nimic nu-i fain. Programul e ca dracu’, de pe la 10-11 dimineața până seara la o oră neprecizată.

Dacă se întâmplă să se termine treaba mai repede, nu e mai devreme de 5, în niciun caz. Și cum la ora 6 deja începe să apună soarele… vă imaginați că plajă nu, baie nu… Puteam foarte bine să fim în București, că era aceeași chestie (aproape).

Marea o văd doar când merg la masă, la terasa Vraja Mării. Cool baby, huh?

Adidașii mei negri după o seară la Stuf :D

La mare (partea a doua)

Despre Costinești pot să mai spun câteva chestii: multe manele, mulți ciobani/cocalari/fițoși/grandomani. În schimb, doar două coșuri de gunoi. Atât am văzut, pe undeva pe plajă. Să luăm următorul exemplu. Îți cumperi o shaworma. O mănânci, apoi, ca un român civilizat ce ești, nu arunci resturile pe jos. Ești obligat să le ții în mână vreo juma` de oră, până găsești un coș.

Cred că am găsit și opera artistului neînțeles :) De asemenea, am găsit și un magazin care face tricouri personalizate (vedeți aici și aici)

Costineștiul, în afara sezonului cald, este o așezare moartă. Dacă până și băncile lucrează doar vara… nici măcar bancomatul nu l-au lăsat. Dealtfel, singurul bancomat este la Hotel Forum.

Am constatat că, în sinea mea, sunt un rocker (mai domol). Și e firesc, doar sunt folk-ist, iar mama (sau tatăl) folk-ului este rock-ul.

Mă manifest atunci când dansez, cânt… trăiesc pe deplin momentele. Îmi exteriorizez sentimentele. Poate unii consideră asta ciudat, dar eu pun suflet. Și, în muzică, dacă nu pui suflet, nu exiști.

Îmi pare bine că muzica bună nu a dispărut. În pare bine că cei care apreciază muzica bună, și n-au auzit doar de Beyonce, J. Lo sau Pussycat Dolls, mai mișună încă printre noi. Două seri din patru le-am petrecut în White Horse, și pot să vă spun că e distracție mare. Băut, cântat, dansat până dimineața. Bere la 2 lei care întreține atmosfera. Oameni în jurul tău care știu să se distreze. Muzică folk, rock’n’roll, balade… Asta iubesc eu.

Am făcut poză cu Daniel Iancu (îl știți de aici), și cu un țapinar :D

Mega-Discoteca Tineretului… de 5 ani pe-acolo îmi fac veacul la mare. Am fost într-o seară, am prins și o parte din concertul Paraziții (poze aici, aici și aici.). Am văzut animatoarele, le-am făcut poze: aici, aici și aici.
Tropical Beach… muzică bună, iarăși. Oldies but goldies, câteva piese noi. Nisip în haine, în papuci… Petrecere până dimineața.

Mi-am încercat norocul și cu câteva poze artistice :)

Cât despre comportamentul fetelor bete, pot să vă spun că vor să facă chestia ce o fac oamenii mari…

Am simțit adrenalina. Care se elibera în sângele meu când claxona locomotiva. Știu, sunt nebun :)

Dumnezeu să binecuvânteze țara noastră. Sunt mândru că sunt ROMÂN!

Am găsit și cea mai profitabilă afacere de pe malul mării. Se numește țeapă. Am cunoscut-o acolo unde am fost cazat, când am mâncat câte o omletă de om. A fost OK omleta, 2 lei. Dar trei pâini, de alea la 70 de bani, să coste 10 lei. Dă-o naibii de treabă. Și fără bon fiscal.

Cam atât despre excursia la mare… Mai multe, doar în capul meu :)

Old habits die hard

Îmi retrag afirmația că așa eram și eu. Încă sunt. Se pare că am rămas la fel. Aseară am avut chef… până la 6 dimineața. Ce-a fost… a fost :) N-am dormit deloc, am plecat direct la facultate. Acum sunt rupt de oboseală, și în scurt timp voi visa foarte frumos.

Să nu mai fac alt articol, vă mai spun aici unele chestii.

Cum să te cheme Manea Mănescu? Chiar 0 inspirație?

Adresele de mail ale parlamentarilor… știți voi care ;)

Ieri am fost într-un loc minunat, din care am cumpărat ceva și mai minunat! Ați ghicit… bilet de tren pentru Costinești.

Asta era înainte să-i întreb dacă sunt de la Radio 21 :)) )

Poza este făcută cu Pocket PC-ul, dar vă puteți imagina ce apus splendid, într-un peisaj cotidian. Dâmbovița la apus.

Azi dimineață, pe la 9, am găsit un bilet lipit pe ușă. Când m-am întros de la facultate, pe la 13:30, găsesc un altul. Același text. Vedeți aici.
Nu. N-am pensie. Deși nu mi-ar strica.
Ca în bancul acela cu Bulă, copil fiind, întrebat de cineva ce vrea să se facă atunci când va fi mare, răspunde răspicat: “Pensionar, ca bunicul!”.