Bune maniere

6 Replies

Știți, oamenii au obiceiul să catalogheze, deseori la prima impresie. Și eu, la rândul meu, am o mică tendință de a face asta:

  • În primul rând, mâinile. Este foarte important să ai grijă de unghiile tale. Atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Un gentleman trebuie să aibă tot timpul manichiura făcută. Etichete: neîngrijit(ă) sau îngrijit(ă).
  • În al doilea rând, vocabularul. Greșelile gramaticale, folosirea cuvintelor (de mahala sau elegante) au un rol important. Etichete: prost(proastă) sau inteligent(ă).
    La fel de importantă este și folosirea cuvintelor magice te rog, mulțumesc. Etichete: fără cei 7 ani, de-acasă sau bine-crescut(ă).
  • În al treilea rând, mirosul. OK, n-ai bani de cine știe ce parfumuri. Dar măcar bani de săpun ai. Sau mai este varianta în care ai bani de parfumuri, ai și de săpun, dar pe care nu-l folosești. Atunci e cel mai nasol. Etichete: nespălat(ă), cioban, neîngrijit(ă) sau îngrijit(ă).
  • În al patrulea rând, hainele. Eu, unul, nu pun etichete pe acest motiv. Poate unii chiar n-au bani, chiar dacă au gusturi… Dar mă ghidez, într-un fel…
  • În ultimul rând, părul. La fel, nu pun etichete, decât în unele cazuri. Dar este bine să fie îngrijit (spălat). Să nu mă înțelegeți greșit, în nici un caz o tonă de gel în păr, că atunci, inevitabil, etichetez: țăran (la fete nu prea se aplică).
  • Și să mă leg puțin de comportamentul în societate, îmi dau seama imediat de cât de civilizat este un om, atunci când mănâncă la restaurant. Cel mai rău îi văd pe cei care au pretenția de oameni civilizați, dar nu știu să folosească cuțitul și furculița în același timp. Mi se pare cel mai de prost gust să mergi la restaurant, și după ce îți aduce mâncarea să începi să tai friptura, grătarul, micii (sau orice altceva) în bucățele (ca pentru copii mici), apoi să mănânci totul cu furculița. Etichete: țăran(țărancă) sau bine-crescut(ă).

Cam astea sunt impresiile ce mi le fac despre oameni. Tu ce etichete ai avea, după criteriile mele?

Titlu neinspirat

1 Reply

OK. De ce trebuie să se precipite lucrurile așa de tare? De ce sunt zile în care trebuie să îmi storc mintea să mai scriu ceva? Și de ce sunt zile, ca astea ce au trecut după ce am venit de la mare, când nu știu cum să-mi mai fac timp și loc pentru toate?

În primul rând, TABLOG. Proiectul lui dece. Se vrea a fi un tablou care să conțină pozele blogger-ilor românești. Pentru că citim multe blog-uri, și deseori suntem curioși să știm imaginea celui care scrie.

TABLOG-ul, live:
TABLOG

Pe blog-ul Denisei, am găsit ceva interesant:

Kent

via Piticu

322 de porci

Avem și o manea pentru Băsescu, pe care o puteți asculta (nu e neapărat, doar dacă sunteți prea curioși)

Și cum presa știe să facă tam-tam mereu, iată articolul (citez: “Flacarile au distrus aproape in totalitate acoperisul garii.“), și iată ce am văzut eu.

Din nou, Piticu, în legătură cu schimbările din cei 2 ani și jumătate.

Și pentru cei care mai au dubii în legătură cu talentul meu de bucătar, ia, convingeți-vă.

La mare (prima parte)

2 Replies

După cum bine știți, am fost la mare, în perioada 29 aprilie – 2 mai. Am observat foarte multe chestii, unele care m-au deranjat, altele care mi-au plăcut.

Am plecat din gara Obor (București Est), cu un tren cu vagoane numerotate 1, 1bis, 2, 2bis… Și, normal, asta a dus la un haos creat de proști. Care nu știu că ce scrie pe bilet e identic cu ce scrie pe vagon. Rezultatul: aglomerație în vagonul meu (care era bis), stat 20 de minute în picioare.
Pe tren am văzut extrem de multă prostie și manifestare specifică primatelor.

Am purtat o discuție cu o fată, și îmi zicea că eu sunt contra și că am total alte idei. Păi nu ăsta e farmecul? Ce rost ar avea o societate în care toți gândesc la fel? Nu fac, și nu vreau să fac parte dintr-o turmă. Îmi place să fiu ceea ce sunt, într-o continuă transformare spre perfecțiune.

La sfârșitul călătoriei, am cântat… Am înregistrat minute bune…

Am ajuns la Costinești. Ne-am cazat la căsuțele de lângă gara Costinești-Tabără.
Primele impresii: betoane, praf… căsuțele jalnice. Spațiu extrem de mic. Picior la pat rupt. Pat departe de perete -> ușă la baie care nu se închide. Baie fără chiuvetă. Lucrare făcută în stilul nea` Ilie Pălărie (ca din topor). Apă caldă pentru 3 dușuri, la toate căsuțele. Iar noi am fost 16 (parcă).
Sincer, nu m-am simțit ca acasă.
Trecând peste astea, am întâlnit acolo niște copii care se jucau. Unul dintre ei m-a făcut jigodie, a vrut să mă muște (asta fără să-i fi făcut nimic) și s-a purtat cu mine ca și cum am fi fost de-o vârstă. Asta la 5 ani. Dar mă întreb ce se va întâmpla când va avea 20 de ani? Îți va da în cap.

Apoi am jucat un biliard, pe o masă care trăgea în toate părțile (cu 10 lei ora), și datorită calității excepționale, probabil, s-au blocat bilele în masă. Același copil: “Tati, tati, ei au stricat masa, ca au dat prea tare!”

Ador să mă plimb noaptea pe malul mării și să aud vântul, eventual o muzică bună… (Pocket PC-ul de care sunt nedespărțit)

M-au disperat ăștia cu ATV-urile. M-au disperat ăștia cu mașinile pe faleză.

mai urmează…

Idee genială?

Leave a reply

Marile afaceri, cele din care se câștigă foarte mulți bani într-un timp foarte scurt, nu sunt neapărat cele foarte bine gândite, cât cele care sunt unice (adică nu s-a mai gândit nimeni, sau dacă s-a gândit nu a pus în aplicare).

Vă amintiți de milliondollarhomepage.com? Ideea în sine nu a fost genială (a fost chiar proastă – nu comentez acum, nu despre asta e articolul), însă genialitatea ei a constat în faptul că nu a mai gândit-o nimeni. Și așa, în câteva luni s-a strâns milionul de dolari.

În această noapte, am avut o idee. Am căutat pe Google, și nu am găsit nimic referitor la ea. Sper să fie genială. Nu dau mai multe detalii acum, dar vă pot zice că are legătură cu trend-urile de pe Internet.

La 5:42 dimineața e trenul care mă va duce la mare. Acum e ora 3:00, trebuie să fac o baie și să-mi fac bagajul. Nu știu dacă mai am timp să dorm. S-ar putea să nu mă trezesc, ceea ce nu aș vrea. Nu acum!Când mă întorc de la mare, ideea mea se va materializa…