A fost o noapte lungă, cu ore în șir de privit în tavan, cu timp care trece greu, cu gânduri alergându-mi prin minte ca nebunele… Ele nu știu oare că eu sunt om și oamenii pot suferi din cauza lor?

Am visat cu ochii deschiși pentru că nu puteam să dorm, tot din cauza gândurilor. Am visat la plimbări nocturne împreună cu o EA, pe străduțe cochete din cine știe ce oraș cu aer boem; eram foarte obosiți, dar foarte fericiți că eram noi doi… (poate și vântul, uneori). Am văzut soarele răsărind printre forme de case și blocuri.

Mi-au trecut prin față multe fete care au desenat sau încă desenează chestii pe sufletul meu. Mai fă-mi o inimă, te rog.
“Am avut atâtea ocazii să o sărut și totuși n-am făcut-o niciodată. Ce fraier!”
“Nu am avut niciodată curajul să-i spun cât e de frumoasă (poate că știe deja, sigur i-au spus alții de multe ori) și cât de mult îmi place de ea. Ce laș!”

M-am gândit la trecerile de la iubire copilărească la iubire adolescentină, apoi la iubire de oameni mari.
Sigur îți amintești de fata de care îți plăcea la grădiniță, căreia îi zâmbeai ștrengărește, și cum abia așteptai să vină ziua ei să o poți pupa că ți-a dat bomboană. Da, și ce emoții aveai…
Sigur îți amintești de fata de care îți plăcea în clasa a doua, pe care ai prins-o timid de mână când ieșeați pe poarta școlii și pe care ai sărutat-o după mai multe astfel de plimbări. Da, și ce emoții aveai…
Sigur îți amintești de fata de care îți plăcea în clasa a șaptea, cu care te-ai sărutat pentru prima dată french-style. Da, și ce emoții aveai…
Sigur îți amintești de fata de care îți plăcea în clasa a zecea, cu care ieșeai seara la plimbare, cu care ai făcut pentru prima dată sex, când erați la un show la o cabană. Da, și ce emoții aveai…
Și va veni vremea când sigur ai să îți amintești de fata de care îți plăcea la facultate, cu care te-ai mutat împreună și căreia i-ai spus “DA” în fața ofițerului stării civile. Da, și ce emoții ai să ai…

Unde or să mai încapă atâtea emoții? Sau atâta iubire? Mai desenează-mi o inimă, te rog.