Ehe, nici bine nu m-am instalat în noua locuință, că am și avut primul conflict cu un vecin. Ä‚la de are apartamentul lângă camera mea.

Să vă povestesc. După cum intenționam de multă vreme, mi-am adus în sfârșit bicicleta la București. Numai eu știu cum a încăput în mașină Și am dus-o direct pe balcon.
Astăzi trebuia să mă întâlnesc cu cineva în fața Ateneului și am hotărât să merg cu bicicleta, întrucât era și oră de vârf și era cel mai convenabil mijloc de transport. Când ies din apartament, mă întâlnesc cu nenea vecinul care, când mă vede cu bicicleta, îmi spune să am grijă să nu zgârii liftul că deja l-a zgâriat cineva și cabina e nouă și bla bla. Bun. Eu oricum îs atent cu chestiile astea, că și mie îmi place că e nou și îngrijit.
Când m-am întors acasă și am ieșit din lift, m-am întâlnit cu o domnișoară tinerică și blondă care strângea banii pentru întreținere. Și i-a bătut și vecinului la ușă. Ä‚sta mă vede iar cu bicla, se uită la mine destul de insistent și eu intru în casă fără să-i dau atenție.

După 2 minute apare la ușă la mine, în timp ce îmi executam datoria de cetățean onest și îmi zice că dacă mă mai vede vreodată cu bicicleta în lift vorbește cu Rita să ne scoată din chirie și faze dintr-astea. A urmat un schimb acid de replici dar…

Gata, m-am plictisit să povestesc. Ne-am împăcat și gata. Nimic deosebit.
Doar că simțeam că n-am mai scris de mult și în sfârșit s-a întâmplat ceva să am ce scrie

Ne auzim de îndată ce am net și îmi pun la punct camera și apartamentul. Pupici

Voiam să fac treaba asta de aproape 1 an. Nu știu ce m-a împiedicat până acum, dar în situația asta cred că e ok “mai bine mai târziu decât niciodată”.

Este vorba despre un băiat, Alex, care a murit anul trecut pe 5 iunie. La ultimul articol au apărut diverse comentarii referitoare la moartea sa, printre care unul care m-a marcat. Era altfel, diferit de toate celelalte… scris de tatăl său.

Am să-i dau copy-paste aici, pentru că acolo nu știu cât timp va mai fi disponibil.

nu stiu sa umblu cu pc-ul sper sa puteti citi ce sicriu sunt doar un simplu zidar dar multumesc lui d-zeu ca am zidit un copil iubit de cei care l-au cunoscut ,lumea sa schimbat aerul e altul ,casa e alta,oamenii tot oameni nu cred ca ma va mai supara cineva. ce sa-mi faca sa ma supere sa-mi omoare copilu? tapa a facut-o altu asa ca sunt linistit Ii pup pe toti prietenii lui stiu ca unii au pus-o de betie in amintirea lui,cu votca cu bere ,sa le fie acidul usor si cea mai buna desteptare e in mana cu o tzatza tare

Comentariu de sangeorzan — Iunie 10, 2008 @ 4:37 pm

Atât.

Edit: am observat că a mai comentat o dată, anul ăsta.

A trecut un an lung cat un secol.Tuturor celor care au avut un gand pentru copilul meu le multumesc.

Comentariu de tetea — Iunie 6, 2009 @ 12:30 am