Category Archives: Muzică, baby

Muzica ce îmi place, și o ascult. Vă invit și pe voi să o ascultați!

No more Michael Jackson

7 Replies

Gata… ce vremuri când număram “Michael Jackson e nebun / I-a intrat o muscă-n cur / Bagă mâna după ea / Ieși afară dum-nea-ta“.

Michael Jackson a murit. Stop cardiac. 50 spre 51.
Îmi pare rău, nu știu de ce…

Vă las cu câteva piese care îmi plac. Prima dintre ele reprezintă cel mai bine stilul care l-a consacrat.

Și au fost frânturile

5 Replies

Ale Cristinei, desigur. (evenimentul a fost anunțat aici)

Mă așteptam să fie frumos, dar așteptările mi-au fost întrecute. Cred că înregistrările spun totul. Îmi pare rău că n-am avut prea multă memorie… :( Pentru cine vrea mai multe detalii (adică multe de tot), poate să citească pe sareaînbucate.

Vedeți că sunt 3 filmulețe!!

Continue reading →

20 de ani de noi

14 Replies

Urmează, în premieră, o melodie compusă de mine. *urale din public*

[media id=184 width=500 height=395]

Versurile sunt ale Andreiului și pot fi găsite exact aici, împreună cu alte poezii și muzici și gânduri…

S-a întâmplat ca eu să citesc poezia “20 de ani de noi” și să-mi sune a muzică. Și fredonam pe-acolo versurile, am luat chitara și am băgat câteva acorduri et voilà! După câteva repetiții și mici retușuri, a ieșit ceea ce puteți (sau ați putut) asculta mai sus.

Andrei spune că varianta mea sună happy și poezia nu e chiar așa. Dar mie nu mi s-a părut chiar tristă… :)

Dacă interesează pe cineva, acordurile sunt:

Strofă:
Refren:
G
C
G
D
C
C
G
C
D
D
G
G
C
 
D
G
 

Zaraza – între ficțiune și realitate

9 Replies

Presupun că toată lumea a auzit de Zaraza, în caz contrar, să vă fie rușine.
Pentru cine nu știe: Zaraza este o melodie foarte celebră a perioadei interbelice, cântată de Cristian Vasile.

Cristian VasileDe ce zic “între ficțiune și realitate”? Pentru că mulți consideră ficțiunea o realitate, iar realitatea nu o știu deloc.

Povestea scrisă de Mircea Cărtărescu în cartea De ce iubim femeile a fost luată de bună de foarte multă lume, inclusiv de mine. Dar trebuie să vă dezamăgesc și să vă mărturisesc că nu e adevărată. Sunt doar invenții pentru o lectură plăcută.

Zaraza nu a existat niciodată, iar asta ar trebui să lămurească tot ce e neclar. Adică nu era nici prostituată, nici iubita lui Cristian Vasile, nici n-a fost omorâtă de Burilă din banda de la Bariera Vergului, când s-a dus să cumpere tutun. Nimic :)
Cristian Vasile nu a furat cenușa Zarazei și nici nu a înghițit-o cu lingurița. Nu și-a ars nici corzile vocale cu terebentină.

A avut diverse probleme de sănătate, probleme cu femeile care îi voiau doar banii și așa a ajuns să se căsătorească cu o veche cunoștință de-ale lui, Rada Moldoveanu. Mai multe detalii puteți citi aici.

În realitate, piesa este plagiată după un tango uruguayan, compus de Benjamin Tagle Lara și care poartă același nume, Zaraza.

“A la huella, huella, zaraza / huella, huella guay!” – “Hai pe potecă, pe potecă boule/ Pe potecă, hăis!”. Cam așa ar suna varianta originală, în care este vorba despre un bou la sfârșitul vieții și stăpânul trist care își amintește cum umblau ei doi pe câte poteci…

Eu am fost destul de mâhnit când am descoperit plagiatura, dar la vederea traducerii variantei originale, m-am mai înveselit puțin. Mult mai “fericită” varianta românească. Senzuală, cu versuri faine, care te fac să visezi…

Update: versurile au fost scrise de către Nicolae Kirițescu, nicidecum de către Cristian Vasile :)

Zaraza a fost un hit la nivel mondial, dacă putem spune așa, fiind adaptat în mai multe versiuni. Veți vedea în playlist-ul de mai jos Ignacio Corsini – Zaraza, Cristian Vasile – Zaraza și W.Gran & A.Harris – Gdy ghitara gra pioseknÄ™.


Ion Dolănescu, odihnească-se în pace

4 Replies

Da, pentru că a murit ieri, la doar 65 de ani, vreau să vă împărtășesc două melodii de-ale sale.

Când am citit pe twitter că Ion Dolănescu a murit, nu-mi venea să cred. Prima reacție a fost să intru pe un site de știri să văd dacă e adevărat…
Băi, eu am crescut pe muzică populară, iar pe a lui îndeosebi. Era o apariție foarte frecventă în programele de muzică populară ale Radio Iași, așa că dispariția sa mi-a lăsat un fel de gol, m-a făcut să simt o emoție în centrul pieptului (despre care v-am mai spus că e dovada pentru care cred că există ceva mai presus de existența noastră fizică).

Prima piesă, S-a pus luna-n cireșar, este în duet cu Maria Ciobanu, fosta lui nevastă. Știu că după ce s-au despărțit au fost certați foarte mult timp și abia acum câțiva ani s-au reîntâlnit, la insistențele lui Ionuț Dolănescu. Eu cred că iubirea dintre ei doi nu s-a stins și asta se poate vedea și în înregistrările făcute după împăcare.
Oricum, super piesa. Îmi place foarte foarte mult.

A doua din micuțul playlist este Drumul gării din Beclean, în duet cu Tiberiu Ceia. Motivul pentru care am ales-o este simplu: îmi accentuează dorul pe care i-l port Ardealului, de fiecare dată când o ascult. “Drumul gării din Beclean… și-o fată de ardelean” \:D/

Ion Dolănescu n-a fost chiar ușă de biserică toată viața lui, dar în ultimul timp s-a mai schimbat. Oricum, despre morți, numai de bine. Să ne amintim cu drag de muzica lui!