Astăzi am pierdut vreo 70 de minute din viața mea cu filmul ăsta. Deși are 90, am sărit peste vreo 20 în care toată lumea tăcea îndelung.

Serios acum, e plictisitor tare. Și putea avea dialoguri faine, că era rost. În schimb, s-a preferat tăcerea. Și nici măcar amuzant n-a fost, excepție făcând momentele în care deținutul îi spunea fetei pe care o ținea sechestrată:
– Vrei să ieși la o cafea cu mine?
– Da.
– Auzi, da’ tu ai prieten?
– Da.
– Și ce, că doar numai bem o cafea…
… și în care râdeam, cumva, de penibilul situației.

Deci dacă tot a fost pană de idei, mergea mult mai bine un scurt metraj, care cred că era de mai mare efect.

Pe scurt, în film se întâmplă următoarele:
– el mai are 2 săptămâni până să fie eliberat
– vine mă-sa acasă și vrea să-l ia pe frate-su cu ea în Italia
– el se opune acestei decizii
– vrea permisie, nu i se acordă
– atacă un gardian, sechestrează o fată, cere să vină mă-sa să-i jure că nu-l ia pe frate-su
– cere o mașină, evadează din închisoare și merge cu fata la o cafea
– în timp ce erau la cafea, îi spune fetei că are buze frumoase și “îi fură” un sărut
– se întoarce pe jos la închisoare, moment în care vin două dube cu mascați și îl ridică

Eu am tras concluzia că el e un prost, pentru că nu merită să mai stai încă vreo 5-7 ani la mititica doar să nu-l ia mă-ta pe frate-tu. Că, de ceva, mergi și-l recuperezi de îndată ce ieși, pentru că dacă ăla rămâne, tu nu-l ajuți cu nimic din închisoare.
Ah, și încă ceva dubios: tipul avea 18 ani și stătea deja de 4 ani la închisoare. Și nu-nțeleg cum, pentru că minorii sunt duși în centre de reeducare.

Acum, pentru cine nu l-a văzut, poate să facă fiecare cum vrea Eu zic că nu prea merită. Singura chestie care mi-a plăcut a fost jocul actorilor și replicile naturale, că eram sătul de limbajul de lemn din majoritatea filmelor românești.