(1) (2) (3) (5)

M-am întâlnit cu ea, întocmai cum am stabilit. În Piața Unirii, la statuia lui Alexandru Ioan Cuza. A fost foarte drăguț, că eu de obicei întârzii… dar de data asta am ajuns la timp (pentru că am anunțat-o că întârzii, iar ea a plecat mai târziu de acasă ). Am așteptat-o câteva minute, timp în care am putut să admir puțin împrejurimile

Cu toate că nu o văzusem “pe viu” niciodată, am recunoscut-o de la distanță, chiar de cum ieșise din tramvai. Se îndrepta spre mine, iar când eram destul de aproape, a început să zâmbească. Eu cred că nu am făcut asta. Mi se părea că nu merită să-i zâmbesc, la fel cum mi se părea că nu merită s-o pup.

Eu stăteam pe o treaptă a statuii, destul de sus. Ea mi-a zis să mă dau jos, că noi trebuia să ne întâlnim lângă statuie, nu pe Eu am invitat-o să urce, dar nu mai știu cum s-a întâmplat… Cred că a urcat.

Am făcut cunoștință, iar după câteva clipe ea m-a întrebat dacă n-o pup. Și atunci am pupat-o. Oricum, era frumoasă. Foarte frumoasă. Și mult mai înaltă decât mi-o imaginam eu…

Și am plecat, împreună…

(nu cred că va mai urma)