Simt. Trăiesc niște schimbări pe care nu mi le pot explica, deși le simt… Se pare că nu mă mai ajută capacitatea mea de autosugestie, cea mai bună prietenă, cândva. Nu mai sunt eu cel care să aibă control asupra mea, asupra a ceea ce fac. Precum un prost mă arunc cu capul în jos, conștient că nu va fi bine. Voi resimți durerea…
Acum sunt așa cum nu am crezut niciodată: un dependent. De ea, de mine gândindu-mă la ea…
Totul este cat se poate de ordonat
Pentru mine Ploaia este lacrima zeului
Pentru Pamant lacrima mea e ploaia
Iar pentru zei ploile nu exista….
Sau poate doar dacă ne-am ploua cu tristetile noastre norii si stelele.