Este foarte probabil să nu fiu primul care spune asta, dar ce rost ar avea să mă abțin?
Pasiunea pentru ceva e o chestie (n-am voie să zic cuvântul ăsta, dar nu știu să-l înlocuiesc) foarte interesantă. Treaba stă în felul următor:
– pasionații aceluași domeniu se înțeleg între ei și știu că dacă ai o pasiune faci orice să o întreții
– pasionații din domenii diferite pot crede despre pasiunea celuilalt că este inutilă
– nepasionații (adică cei care n-au pasiuni) cred că toate pasiunile sunt niște prostii.
E greu să ai mai multe pasiuni, pentru că nu prea poți să dai totul în mai multe locuri.
De multe ori e greu sa dai ceva, oricat, intr-un singur loc. Depinde de om, de stare, de context. Dar, teoretic, iti poti da ambele maini si ochii desenului, fotografiei, urechile si gura sau mainile muzicii, tot corpul sportului, toata mintea sahului… Depinde cat ti se intinde multi-taskingul
. Intrebarea e: cand ai timp sa le faci pe toate, asta daca nu sunt se exclud reciproc din alt motiv decat lipsa de timp?
Love without passion, life without hobbies. Spune tot, nu?
În orice scop am folosi noi cuvântul “pasiune” și oricâte conotații i-am da… și totuși rămâne aceeași intensitate în importanță. E mai presus de cuvinte, cred…
.-= Roxana a mai scris Regnul animal ““ versiunea studii superioare =-.
Îmi place cum ai interpretat ce am scris. Sincer, eu chiar nu am gândit atât de sus.
Well, sunt scriitoare, să-i zicem.
Și viitor psiholog. So, combined rezultă interpretări de genul.
.-= Roxana a mai scris Destin crud II =-.